Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei1, becher. – Din rus., ucr. burlak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei, becher. – Rus, ucr. burlak.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BURLÁC s., adj. v. celibatar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Burlac ≠ familist
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
burlác (burláci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
burlác s. m., pl. burláci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
burlác m. (rut. rus. burlák, lucrător cu ziŭa la corăbiile de pe Volga, haimana). Celibatar, holteĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BURLÁC ~ci m. Bărbat adult necăsătorit; celibatar; holtei. /<rus., ucr. burlak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)