BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BURUIENÚȚĂ s. v. silur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
buruienúță s. f., g.-d. art. buruienúței; pl. buruienúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buruĭeníță și -úță f., pl. e (dim. d. buruĭană). O plantă erbacee scrofulariacee numită și silur (euphrásia [stricta și rostkoviana]).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink