Dex bute

BÚTE, buÈ›i, s. f. 1. Butoi. ♦ ConÈ›inutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuinÈ›ate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susÈ›inere a eÈ™afodului unui tunel în construcÈ›ie. 4. (Reg.) Butucul roÈ›ii. [Var.: (reg.) bútie, butii, s. f.] – Lat. buttis.

BÚTE, buÈ›i, s. f. 1. Butoi. ♦ ConÈ›inutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuinÈ›ată în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susÈ›inere a eÈ™afodajului unui tunel în construcÈ›ie. 4. (Reg.) Butucul roÈ›ii. [Var.: (reg.) bútie, butii, s. f.] – Lat. buttis.

BÚTE s. v. butoi, butuc, cotor.

búte (búți), s. f. – 1. Butoi. – 2. Butucul roÈ›ii. – 3. Tub, È›eavă. – 4. Pană de pasăre. Var. butie. Mr. bute, megl. buti. Lat. bÅ­ttem (Meyer, Alb. St., IV, 29; PuÈ™cariu 241; REW 1427; Candrea-Dens., 202, DAR); cf. ngr. βοῦτα, alb. bute (Meyer 56), it. botte, prov., sp., port. bota, fr., cat. bote. Nu se vede necesitatea ipotezei indo-europene sugerată de Lahovary 319. Der. butar, s. m. (dogar); butărie, s. f. (dogărie); butelnic, s. n. (burghiu); butoi, s. n.(vas de lemn din doage); butlan, s. n. (butoi); butloagă, s. f. (butoi). Din rom. provine mag. butoj(ka).

búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți

búte f. (lat. pop. bÅ­ttis, it. botte, pv. bouto [de unde] fr. boute; alb. bote; germ. bütte, bute. v. botă 1, boÈ™că, butoÄ­, butelie, poloboc, putină). ButoÄ­ maÄ­ înalt È™i maÄ­ lungăreÈ› de cît cele obiÈ™nuite. – ÃŽn vest bútie.

BÚTE buÈ›i f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai înguste decât mijlocul, făcut din doage cercuite È™i folosit pentru păstrarea diferitelor lichide, în special a vinului. ◊ A lega (pe cineva) ~ a lega strâns, încât să nu poată face nici o miÈ™care; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobză; a lega fedeleÈ™. A se face ~ (de mâncare) a mânca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mâncare. 2) ConÈ›inutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stâlp care susÈ›ine tavanul unui tunel în construcÈ›ie. 4) Rezervor de combustibil la lămpile speciale, folosite în mine. [G.-D. buÈ›ii] /<lat. buttis

BUTE (lat. buttis) s. f. 1. Recipient din doage de lemn cu capacitate mare (1.000-4.000 l); butoi (1); conținutul unui astfel de recipient. În evul mediu în Țările Române era folosit și ca măsură de capacitate. 2. (La pl.) Stîlpi principali din eșafodajul de sprijinire a unui tunel în construcție.

TABLA BUȚII, pas în Carpații de Curbură, între masivele Ciucaș (la V) și Siriu (la E), în zona de izvor a râului Buzoel, la 1.075 m alt., la S de vf. Zăganu. În sec. trecute, prin acest pas, unde se afla și un punct de vamă, se efectua un intens trafic cu cereale și vinuri spre Brașov. În prezent este puțin circulat.