BÚTIE s. f. v. bute.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÚTIE s. f. v. bute.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
búte f. (lat. pop. bŭttis, it. botte, pv. bouto [de unde] fr. boute; alb. bote; germ. bütte, bute. v. botă 1, boșcă, butoĭ, butelie, poloboc, putină). Butoĭ maĭ înalt și maĭ lungăreț de cît cele obișnuite. – În vest bútie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink