Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: butona (verb tranzitiv) , butonare (substantiv feminin)   
BUTONÁRE s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUTONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a butona; butonaj. 2. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru a se obține un anumit aspect. [< butona].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BUTONÁRE s. f. 1. acțiunea de a butona; butonaj. 2. procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru un anumit aspect. (< butona)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
butonáre s. f., g.-d. art. butonării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BUTONÁ vb. I. tr., refl. A (se) încheia (cu) nasturi ; a (se) îmbumba. [< fr. boutonner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BUTONÁ1 vb. tr., refl. a (se) încheia (cu) nasturi. (< fr. boytonner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BUTONÁ2 vb. tr. a apăsa butoanele unui computer. (< buton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
butoná vb., ind. prez. 1 sg. butonéz, 3 sg. și pl. butoneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)