BÚTURE s. m. v. butură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÚTURE, buturi, s. m. (Reg.) Butuc (1). – Din but[uc] + suf. -ure.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
búture m. V. but 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink