BUZUNÁR, buzunare, s. n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se țin lucruri mărunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporții mici; de valoare redusă. Ediție de buzunar. ◊ Expr. A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu. Bani de buzunar = sumă de bani pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunár s. n.] – Din ngr. buzunára.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUZUNĂRÉL, buzunărele, s. n. Buzunăraș. – Buzunar + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUZUNÁR ~e n. Săculeț cusut la o haină, mai ales pe partea ei interioară, pentru a ține diferite obiecte mici de uz personal (batistă, pieptene, portmoneu etc.) sau în scopuri decorative. ◊ De ~ care încape în buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poartă în buzunar. Bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hoț de ~e hoț de lucruri mărunte. A da (sau a pune, a plăti) din ~ a plăti din banii proprii o pagubă pentru care nu ești vinovat. A avea (sau a băga) pe cineva în ~ a avea pe cineva în puterea sa. A sta cu mâinile în ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BUZUNÁR, buzunare, s. n. Un fel de pungă cusută la haine, în care se țin lucruri mărunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporții mici. ◊ Expr. A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor. Bani de buzunar = sumă mică de bani, prevăzută pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunár s. n.] – Ngr. buzunári.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUZUNĂRÉL, buzunărele, s. n. Buzunăraș. – Din buzunar + suf. -el.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUZUNÁR s. (prin Transilv. și Maram.) jeb. (~ la vestă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BUZUNĂRÉL s. v. buzunăraș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
buzunár (-re), s. n. – Pungă interioară la haine. – Var. buzdunar, boz(d)unar, bozinar, posunar etc. Mr. buzunar. Ngr. μπουζουνάρα (Cihac, II, 641; DAR), din gr. ζωνάριον, cf. tc. zunnar „cingătoare de călugăr.” – Der. buzunări, vb. (a fura din buzunarul cuiva, a umbla în buzunarul cuiva); buzunărit, s. n. (furt); buzunăreală, s. f. (furt); îmbuzunări, vb. (a pune în buzunar, a încasa; a fura, a buzunări), cuvînt rar, format artificial, pe baza fr. empocher.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
buzunár s. n., pl. buzunáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buzunărél s. n., pl. buzunăréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
buzunár s. n., pl. buzunare (buzunări)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
buzunár n., pl. e (ngr. ypozonari, dial. buzunari, d. vgr. ypo, dedesupt și zone, cingătoare, zonă, chimir; dim. zonarion, ngr. zunari). Pungă cusută înăuntru haĭnelor p. a pune banĭ ș.a. – În vest pozunar și pozînar. – Pl. mold. și ărĭ (cp. cu mădular): lapte acru’n călămărĭ, chiŭ și vaĭ pin buzunărĭ (Țăranu despre funcționărașĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink