BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; vorbe fără șir, fără înțeles.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂIGUIÁLĂ s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bâiguiálă s. f., g.-d. art. bâiguiélii; pl. bâiguiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink