BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură. [Pr.: -bâ-ia] – Bâjbâi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂJBÂIÁLĂ s. bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bâjbâiálă s. f., g.-d. art. bâjbâiélii; pl. bâjbâiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink