BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. Vizuină a altor animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Din sl. brŭlogŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Adăpost în care se retrage ursul; p. ext. loc de adăpost sau de culcuș al altor animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Slav (v. sl. brŭlogŭ).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BÂRLÓG s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BÂRLÓG s. v. vizuină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bârlóg s. n., pl. bârlóguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BÂRLÓG ~uri n. 1) Adăpost săpat în pământ de unele animale (urs, bursuc etc.); vizuină. 2) fig. Locuință mizerabilă (ferită de ochii lumii). /<sl. brulogu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
bîrlóg (bîrloáge), s. n. – Vizuină. – Var. bîrloc, bîrloagă. Megl. bărlog. Sl. brŭlogŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15); cf. sb. brlog, rut. berlog, pol. barłog, rus. berloga. Din sl. a intrat și în alb. borlok, mag. barlang, ngr. μπριλόγο (G. Meyer, Neugr. St., II, 44).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bîrlóg n., pl. oage (vsl. bĭrlogŭ, brŭlogŭ, ascunzătoare [sîrb. brlog, cocină, vizuină, gunoĭ; rus. berlòga, bîrlog], de unde și ung. barlang, peșteră [Bern. 1, 120]. Cp. și cu turluc). Vechĭ. Îngrăditură, staul. Azĭ. Vizuină de urs. Fig. Iron. Căsuță, culcuș: ĭaca și bîrlogu meŭ! Olt. Loc dosit la munte unde ciobaniĭ, cînd se lasă toamna cu turmele la șes, își îngroapă uneltele și le dezgroapă cînd revin primăvara (BSG, 1932, 160). V. crov.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink