bădía m. gen. al luĭ, voc. bădie (d. badea). Mold. nord. Epitet respectuos adresat în popor de fratele mai mic celuĭ maĭ mare orĭ un copil unuĭ flăcăŭ. – În sud bîdia. V. nenea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂDÍE, bădii, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. – Bade + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂDÍE, bădii, s. m. (Pop.) Bădiță. – Din bade + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bădíe s. m., art bădía, g.-d. art. lui bădía/bădíei; pl. bădíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink