BĂDĂRÁNCĂ, bădărance, s. f. Femeie nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocancă. – Bădăran + suf. -că.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂDĂRÁNCĂ, bădărance, s. f. Bădărană. – Din bădăran + suf. -că.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂDĂRÁNCĂ s. v. mitocancă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bădăráncă s. f., g.-d. art. bădăráncei, pl. bădăránce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bădărán, -că s. (din bădărăŭ, nume de familie în Moldova, d. ung. badaró, om care vorbește încurcat, d. badarni, badarogni, a hondrăni. P. înț., cp. cu balamut și mocan; p. suf., cu Jidan, măgădan. V. modoran și hondron). Munt. Mitocan, mojic, om necĭoplit.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink