Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A-și părăsi vremelnic casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăní, bejení vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. (Înv. și arh.) A-și părăsi casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; a pribegi, a se refugia. [Var.: bejăní, bejení vb. IV] – Din băjenie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂJENÍ vb. v. fugi, pribegi, refugia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băjení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenésc, imperf. 3 sg. băjeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băjeneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A BĂJENÍ ~ésc intranz. rar A se afla în situația de băjenar; a fi băjenar. /Din băjenie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BĂJENÍ mă ~ésc intranz. rar A pleca în băjenie; a pribegi. /Din băjenie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
bejenésc (est) și bă- (vest) v. intr. (d. bejenie). Vechĭ. Mă refugiez de frica dușmanilor care năvălesc. V. refl. Satele luĭ nu se bejenea (Cost. 1, 288). – În est. pop. bejă-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink