BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Baltă + suf. -ac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLTÁC, băltace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Din baltă + suf. -ac.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂLTÁC s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băltác s. n., pl. băltáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink