BĂLTẮU, băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. – Baltă + suf. -ău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLTẮU, băltaie, s. n. Băltoi. – Din baltă + suf. -ău.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂLTĂU s. băltoi. (O baltă mare se numește ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băltău s. n., art. băltăul; pl. băltáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
băltắŭ n. pl. ăĭe. Munt. Rar. Băltoagă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink