BĂLĂLẮU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLĂLẮU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). – Din bălălăi + suf. -ău.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
bălălău adj. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bălălắŭ adv. (d. bălălăĭesc). Fam. Bălălăind, clătinîndu-te șovăind: îi atîrnă mînile bălălăŭ, umbla bălălăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink