bălătrúc s.n. (reg.) piatră rotundă de pisat sarea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
bălătrúc (-curi), s. n. – Piuliță de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink