BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -ce, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -e, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -uc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂLĂÚC adj. v. bălăiel, bălăior, bălănel, bălănuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bălăuc adj. m., pl. bălăúci; f. sg. bălăúcă, pl. bălăúce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink