BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură1. – Bandură1 + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
băndurícă s. f., g.-d. art. băndurícii; pl. bănduríci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink