BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNÍCĂ s. f. Mică plantă erbacee cu flori albastre-închise, rar albe, dispuse în capitule sferice (Phyteuma orbiculare).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂNÍCĂ s. (BOT.; Phyteuma orbiculare) spinuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂNÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu flori albastre, dispuse în inflorescențe rotunde, răspândită în regiunile alpine. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂNICĂ, Constantin (1942-1991, n. Chișinău), matematician român. M. coresp. al Acad. (1991). Contribuții în analiza complexă și geometria algebrică („Metode algebrice în teoria globală a spațiilor complete”, în colab.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink