BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1. – Ban1 + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. Boier subaltern al banului2. – Ban2 + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. (Înv.) Subaltern al banului2 (care judeca procesele de mai mică importanță). – Din ban2 + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂNIȘÓR s. bănuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂNIȘÓR s. v. cărbune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bănișór (bănuț, boier) s. m., pl. bănișóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) bănișór m. (d. ban 1). Vechĭ. Judecător rural ambulant dependent de banu Craĭovei, apoĭ și de domn în restu Țăriĭ Românești. – Bănișoriĭ se numeaŭ și banĭ de județ șĭ aŭ fost desființațĭ de Const. Mavrocordatu, care a dat atribuțiunile lor celor cincĭ ispravnicĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) bănișor m. (d. ban 2). Fam. Ban, para: are bănișorĭ la pungă!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BĂNIȘÓRI s. pl. v. clopoței.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂNIȘOR, com. în jud. Sălaj; 2.667 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink