Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: bărbier (substantiv masculin) , bărbieri (verb tranzitiv)   
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂRBIERÍ vb. a (se) rade.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂRBIERÍ vb. v. atinge, bate, lovi, minți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bărbierí vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărbiereáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A BĂRBIERÍ ~ésc tranz. 1) (părul, mustățile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o mașină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BĂRBIERÍ mă ~ésc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂRBIÉR ~i m. Persoană specializată în bărbierit, tuns și ondulat părul; frizer. [Sil. -bi-er] /<ngr. barbéris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂRBIÉR s.m. Frizer. [< it. barbieri].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BĂRBIÉR s. n. frizer. (< it. barbiere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ◊ Compus: (înv.) bărbier-bașa = bărbierul curții domnești. [Pr.: -bi-er] – Ngr. barbéris (<it.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂRBIÉR s. v. frizer.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bărbiér (bărbiéri), s. m. – Frizer. – Mr. barber, birber, megl. birber. It. barbiere, probabil prin intermediul ngr. μπαρμπέρις (sec. XVII). Cf. tc. berber (› mr., megl. birber), bg. berberin.Der. bărbiereasă, s. f. (nevastă de bărbier); bărbieresc, adj. (de bărbier); bărbieri, vb. (a rade barba; în arg., a minți, a scorni brașoave); bărbierie, s. f. (frizerie; în arg., brașoavă, minciună).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
bărbiér s. m. (sil. -bi-er), pl. bărbiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bărbiér m. (it. barbiere, de unde și ngr. barbéris; fr. barbier). Cel ce rade barba și tunde păru. Fig. Mare lăudăros, mare palavragiŭ. – Barb. coafor saŭ frizer.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)