BĂRBUȘOÁRĂ, bărbușoare, s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui barbă; bărbuță. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică (Erysimum repandum). ◊ Compus: bărbușoară-de-munte = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă, cu flori mici, albe sau gălbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crușățea (Barbarea vulgaris). – Barbă + suf. -ușoară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRBUȘOÁRĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbuță. (Purta o ~.) 2. (BOT.) bărbușoară-de-munte (Arabis turrita) = tunicea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂRBUȘOÁRĂ s. v. crușățea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bărbușoáră s. f., pl. bărbușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bărbușoáră saŭ -ișóară f., pl. e (d. barbă). O plantă cruciferă care seamănă cu iedera (alyssum minimum). – Pe alocurĭ și crudățea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink