BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate. ♦ Fig. Organul genital masculin. – Bărbat + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂRBĂȚÍE f. 1) Vârstă matură a bărbatului. 2) Totalitate de caractere fizice și s*****e ale bărbatului. 3) Forță fizică proprie bărbaților; vigoare de bărbat. 4) Comportare sau atitudine de om curajos; îndrăzneală; cutezanță. [Art. bărbăția; G.-D. bărbăției; Sil. -ți-e] /bărbat + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat1 (1); vârsta de maturitate a bărbatului. 2. Virilitate; putere; curaj, energie. – Din bărbat1 + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂRBĂȚÍE s. 1. masculinitate, virilitate. (De o ~ pregnantă.) 2. energie, putere, vigoare. (Dă dovadă de multă ~.) 3. v. curaj. 4. v. vitejie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BĂRBĂȚÍE s. v. maturitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Bărbăție ≠ lașitate, poltronerie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bărbățíe s. f., art. bărbățía, g.-d. bărbățíi, art. bărbățíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bărbățíe f. (d. bărbat). Vîrsta de bărbat. Fig. Virilitate, vigoare, forță. Vitejie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink