Dex bătători

BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl.A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦ Refl. A se umple de bătături (2). – Din bătătură.

BĂTĂTORÍ vb. 1. a bate, a bătuci, a îndesa, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (A ~ pământul, zăpada.) 2. a se întări, a se înțeleni, a se învârtoșa. (Pământul s-a ~.)

bătătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bătătorésc, imperf. 3 sg. bătătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bătătoreáscă

BĂTĂTÓR¹, bătătoare, s. n. 1. Băț, lopățică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 3. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău. 4. Parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa, spre a fi melițate. 5. Scândură mică, dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină. – Lat. batt(u)atorium.

BĂTĂTÓR², -OARE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se inălbește) sau rufele (când se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

A BĂTĂTORÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri) A îndesa (pentru a face drept și neted); a transforma în bătătură; a bătuci; a tăpși; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegetație) A călca pe toată suprafața, distrugând plantele. 3) (pielea oamenilor și a animalelor) A face să se bătătorească; a bătuci. /Din bătătură

A SE BĂTĂTORÍ se ~éște intranz. (despre pielea oamenilor și a animalelor) A se îngroșa întărindu-se sub acțiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătuci. /Din bătătură

BĂTĂTOÁRE ~óri f. 1) Lopată mică cu care se bat rufele sau pânza la spălat sau la înălbit. 2) Mașină pentru bătut bumbacul sau cânepa (în scopul destrămării firelor și curățării lor de impurități). /<lat. batt[u]atorium

BĂTĂTÓR¹ ~oáre n. 1) Obiect cu care se bat covoarele; palmă. 2) Parte a putineiului în formă de băț, prevăzut cu o scândură mică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul. 3) Parte a bătătoarei sau a meliței pe care se așază cânepa sau inul pentru a fi bătute sau melițate. /<lat. batt[u]atorium

BĂTĂTÓR² ~oáre (~óri, ~oáre): ~ la ochi care apare ca evident și incontestabil în ochii tuturor; flagrant; izbitor. /a bate + suf. ~ător

BĂTĂTOÁRE, bătătoare, s. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau rufele (când se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac până când se destramă fibrele. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ătoare.

BĂTĂTÓR¹, bătătoare, s. n. 1. Băț (sau împletitură în formă de palmă) cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 2. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul. 3. Parte a meliței pe care se așază, transversal, inul sau cânepa, spre a fi melițate. 4. Unealtă de grădinărie folosită pentru apăsarea pământului după semănat, alcătuită dintr-o scândură mică dreptunghiulară, prevăzută cu un mâner perpendicular pe ea. – Lat. batt(u)atorium.

BĂTĂTÓR², -OARE, bătători, -oare, adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția; izbitor. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ător.

BĂTĂTOÁRE s. v. călfuță.

BĂTĂTOÁRE s. v. îmblăciu.

BĂTĂTÓR s. 1. (pop.) brighidău, mâtcă, (reg.) drugă, ferdideu, litcă, meșcă, roată. (~ pentru alegerea untului.) 2. v. tel. 3. (TEHN.) scaun, strat, trup. (~ la meliță.)

BĂTĂTÓR s. v. cuțit, limbă.

bătătoáre (mai de rufe, mașină) s. f., g.-d. art. bătătórii; pl. bătătóri

bătătór adj. m., pl. bătătóri; f. sg. și pl. bătătoáre

bătătór (instrument casnic) s. n., pl. bătătoáre

bătătór, -oáre adj. Care bate. Bătător la ochĭ, izbitor (fr. frappant), atrăgător de atențiune. S.f., pl. orĭ. Scuturătoare, vergĭ împletite de scuturat covoarele și mobilele. Legătură de fășiĭ de hîrtie puse într’un băț de alungat muștele. Batoză. V. apărătoare, tiripleașcă.