CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Din fr. cabane.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CABÁNĂ s.f. Clădire (construită din lemn), pentru cazarea excursioniștilor. ♦ Casă făcută din materiale ușoare și situată în afara localităților. [< fr. cabane].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CABÁNĂ s. f. construcție rustică, din lemn, pentru cazarea excursioniștilor sau a vânătorilor. (< fr. cabane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CABÁNĂ, cabane, s. f. Casă la munte pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. – Fr. cabane.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cabánă s. f., g.-d. art. cabánei; pl. cabáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) cabană f., pl. e (sîrb. kában și gában, d. it. gabbáno, sp. gaban, fr. caban, manta de ploaĭe, chepeneag, care vine d. ar. perss. turc. kaba, haĭnă, ĭar acesta poate d. lat. cappa, chepeneag. V. cabaniță, chebe, chepeneag, capot). Vechĭ. Chepeneag. Sec. 19. (d. fr.). Un fel de paltonaș femeĭesc care se poartă și azĭ la țară.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) cabánă f., pl. e (fr. cabane, d. mlat. capanna, colibă). Barb. Colibă de adăpost p. excursioniștĭ (poate chear [!] o adevărată casă). V. gașcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CABÁNĂ ~e f. Casă (de lemn) construită la munte pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. /<fr. cabane
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink