CABÁZ, cabazi, s. m. (Înv și reg.) Om poznaș, glumeț. – Din tc. [hok]kabaz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CABÁZ, cabazi, s. m. (Înv.) Om poznaș, glumeț. – Tc. [hok]kabaz.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CABÁZ s. v. bufon, iluzionist, măscărici, paiață, prestidigitator, scamator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cabáz (cabázi), s. m. – Bufon, paiață. Tc. hokkabaz (Șeineanu, II, 69; Lokotsch 880). Înv. – Der. cabazlîc, s. n. (glumă) din tc. hokkabazlik (Roesler 593).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cabáz s. m., pl. cabázi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cabáz m., pl. jĭ (turc. [d. pers.] hokkabaz, care se joacă cu paharele, scamator). Vechĭ. Mold. Scamator. Fig. Bufon, poznaș.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink