CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinații. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. – Din fr. cabine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CABÍNĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, având diverse destinații. ◊ Cabină telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; cabină spațială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauții în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CABÍNĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ ~ telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; ~ spațială = compartiment etanșeizat al unei nave spațiale în care stau astronauții în timpul zborului. (< fr. cabine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, fixă sau transportabilă, cu destinații speciale. – Fr. cabine.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cabínă s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cabínă f., pl. e (fr. cabine, d. engl. cabin, rudă cu fr. cabane, mlat. capána, colibă). Cameră mică într´o corabie. Cameră de baĭe (într´un stabiliment, într´o casă).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CABÍNĂ ~e f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanță cu destinația. ~a șoferului. ~ telefonică. ◊ ~ spațială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauții în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CABINĂ SPAȚIÁLĂ s. capsulă cosmică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink