CABOTÍN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. 1. (în trecut, în Franța) Actor (sau actriță) ambulant(ă). 2. Actor (sau actriță) mediocru(ă) care urmărește obținerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoană care urmărește să obțină succese ușoare prin mijloace ieftine. – Din fr. cabotin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CABOTÍN, -Ă s.m. și f. Actor lipsit de talent (afectat și înfumurat); (p. ext.) cel care urmărește succese ușoare prin mijloace ieftine. [< fr. cabotin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CABOTÍN, -Ă I. s. m. f. 1. (în trecut, în Franța) actor ambulant. 2. actor lipsit de talent. ◊ (p. ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmărește să se facă remarcat. II. adj. prefăcut, fals, teatral. (< fr. cabotin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CABOTÍN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. Actor (sau actriță) fără talent, p. ext. persoană care prin mijloace ieftine urmărește succese ușoare. – Fr. cabotin.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cabotín s. m., pl. cabotíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cabotín m. (fr. cabotin, dim. d. cabot, actoraș). Fam. Actor prost. Comediant ambulant.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CABOTÍN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) (în trecut, în Franța) Actor ambulant. 2) Actor mediocru; comediant fără talent. 3) fig. Persoană care caută să obțină succes prin mijloace ieftine. /<fr. cabotin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink