CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă2, șaretă. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă, -e s. f.] – Din fr. cabriolet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CABRIOLÉTĂ s.f. Trăsură ușoară, cu două roți; brișcă. [Pron. -bri-o-, var. gabrioletă s.f. / < fr. cabriolet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CABRIOLÉTĂ s. f. trăsură ușoară, cu două roți; șaretă. (< fr. cabriolet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă s. f.] – Fr. cabriolet.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CABRIOLÉTĂ s. șaretă, (rar) tilburi. (~ a unei ferme.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cabriolétă s. f. (sil. -bri-o-), pl. cabrioléte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cabriolétă f., pl. e (fr. cabriolet, d. cabriole, capriole, care vine d. it. capriola, salt ager, d. capra, capră). Brișcă maĭ boĭerească cu doŭă roate. – Ob. ga-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CABRIOLÉTĂ ~e f. Trăsură cu două roți, înaltă și neacoperită, trasă, de un singur cal; brișcă; șaretă. [Sil. -bri-o-] /<fr. cabriolet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink