CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Din tc. kabul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÁBULĂ, cabule, s. f. (Rar) Superstiție de jucător (de cărți). – Tc. kabul.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cábulă (superstiție) s. f., g.-d. art. cábulei; pl. cábule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cábulă f., pl. e (d. cabul). Munt. Pop. Superstițiune la lucrurĭ micĭ: are cabulă că pĭerde la joc cînd vorbeștĭ cu el.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink