CACEALMÁ, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi lași impresia că ai cărți mai bune decât ale lui. ♦ P. gener. Păcăleală, înșelăciune. – Din tc. kaçirma
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CACEALMÁ, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Faptul de a simula că ai cărți bune, spre a intimida pe adversar și a câștiga apoi cu o carte mai slabă decât a aceluia. ♦ Fig. Păcăleală, înșelăciune. – Tc. kaçirma
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CACEALMÁ s. v. înșelăciune, înșelătorie, păcăleală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cacealmá (cacealmále), s. f. – Înșelăciune, subterfugiu la anumite jocuri cu cărți, constînd în a induce in eroare adversarul asupra valorii cărților avute. Tc. kaçurmak „a alunga” (Popescu-Ciocănel 18), întrucît se adoptă această tactică pentru a-l dezorienta pe adversar și a-l obliga să se retragă. Mai puțin sigur este etimonul lui Șeineanu, III, 24 (tc. kaçirma, „contrabandă”).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cacealmá s. f., art. cacealmáua, g.-d. art. cacealmálei; pl. cacealmále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cacealmá și (maĭ vechĭ) -rmá și -irmá (ea dift.) f. (turc. kačyrma, stratagemă, contrabandă. Cp. cu cataramă). La jocu de cărțĭ, stratagemă pin [!] care te prefacĭ că aĭ cărțĭ bune ca să-l înșelĭ pe adversar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CACEALMÁ ~le f. 1) (la jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului prin crearea impresiei de a avea cărți valoroase. 2) Prezentare a unui neadevăr drept adevăr; înșelătorie; păcăleală. [Art. cacealmaua; G.-D. cacealmalei; Sil. -ceal-ma] /<turc. kaçirma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink