CÁCIUR, -Ă, caciuri, -e. s. m., adj. (Miel) cu blăniță de culoare neagră pe trunchi și brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÁCIUR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre miei) Care are blană de culoare neagră pe corp și brumărie pe bot, urechi, coadă și extremitățile picioarelor. [Sil. ca-ciur; Acc. și caciúr] /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cáciur/căciúr adj. m., s. m. (sil. -ciur), pl. cáciuri/căciúri; f. sg. cáciură/căciúră, pl. cáciure/căciúre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căciúr v. caciúr
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cácir și cácĭur, -ă adj. (cp. cu rut. káčur, rățoĭ). Nord. Bălțat (de ex. negru, cu capu alb, spinarea brumărie și picĭoarele pintenoage): oĭ cacĭure. V. breaz.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink