CACOLALÍE s.f. (Psih.) Vorbire defectuoasă. [Gen. -iei. / < fr. cacolalie, cf. gr. kakos – rău, lalein – a vorbi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CACOLALÍE s. f. limbaj agramat, neintiligibil, plin de cacofonii. (< fr. cacolalie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cacolalíe s. f., g.-d. art. cacolalíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink