CACOSMÍE, cacosmii, s. f. (Med.) Deficiență constând în perceperea exagerată a mirosurilor urâte. – Din fr. cacosmie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CACOSMÍE f. med. Percepere a unui miros urât, care poate fi subiectivă (în afara unei e*******i senzoriale) sau provocată de o afecțiune (nazală, bucală etc.). /<fr. cacosmie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CACOSMÍE s.f. Percepere exagerată a mirosurilor urâte. [Gen. -iei. / < fr. cacosmie, cf. gr. kakos – rău, osme – miros].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CACOSMÍE s. f. percepere a oricărui miros ca un miros fetid. (< fr. cacosmie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cacosmíe (ca-cos- / cac-os-) s. f., art. cacosmía, g.-d. cacosmíi;, art. cacosmíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
cacosmíe s. f., art. cacosmía, g.-d. cacosmíi, art. cacosmíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink