CADÁSTRU s. n. 1. Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăți funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectuează aceste lucrări. ◊ Registru de cadastru = registru în care sunt trecute datele de identificare a proprietăților funciare pe un anumit teritoriu. 2. Știință aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru (1). – Din fr. cadastre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CADÁSTRU s.n. 1. Știință aplicată care se ocupă cu determinarea elementelor economice și juridice caracterizând proprietatea funciară. 2. Totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; (p. ext.) serviciile care efectuează aceste lucrări. ♦ Registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare. [Pl. -re. / < fr. cadastre, cf. gr. katastichon – registru].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CADÁSTRU s. n. 1. disciplină a geodeziei cu determinarea elementelor economice și juridice privind proprietatea funciară. 2. totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; servicii care le efectuează. 3. registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare. (< fr. cadastre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CADÁSTRU s. n. 1. Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăți funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectuează aceste lucrări. ♦ Registru oficial în care sunt trecute proprietățile funciare. 2. Știință aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru (1). – Fr. cadastre.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CADÁSTRU s. carte funciară, carte funduară, (rar) tabelă, (Transilv.) telechim, (în trecut, în Transilv.) urbariu. (Teren înscris în ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cadástru (cadástre), s. n. – Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare a unor proprietăți funciare. Fr. cadastre, din it. catast(r)o, care provine din ngr. ϰατάστηχον (› rom. catastif). Cf. REW 1762a. – Der. cadastra, vb.; cadastral, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cadástru s. n., art. cadástrul; (registre) pl. cadástre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cadástru n., pl. e (fr. cadastre, d. pv. cadastre, care vine d. it. catast[r]o, din catástico, ĭar acesta d. mgr. katástihon. V. catastih). Planu proprietăților teritoriale ale unuĭ ținut (cu situațiunea, întinderea și valoarea lor) p. a stabili impozitu fonciar [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CADÁSTRU ~e n. 1) Totalitate a lucrărilor tehnice pentru identificarea, delimitarea, măsurarea și reprezentarea grafică a suprafețelor funciare. 2) Registru în care sunt incluse datele obținute în urma unor asemenea lucrări. /<fr. cadastre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink