CADÁVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, stârv, leș1. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CADÁVRU s.n. Corpul unui om sau al unui animal mort. [< fr. cadavre, cf. lat. cadaver].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CADÁVRU s. n. orice organism animal mort. ♦ (fig., fam.) ~ ambulant = om extrem de slab. (< fr. cadavre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CADÁVRU, cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule în atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CADÁVRU s. corp, hoit, leș, mortăciune, stârv, trup, (reg.) stârvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ul într-o văgăună.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cadávru s. n. (sil. -vru), pl. cadávre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cadávru n., pl. e (fr. cadavre, d. lat. cadáver). Corp mort (hoĭt, stîrv, leș). Fig. Corp foarte slab saŭ uzat: omu acesta e un cadavru ambulant.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CADÁVRU ~e n. Corp al unui om sau al unui animal mort; trup neînsuflețit. ◊ A călca peste ~e a fi lipsit de orice scrupule pentru atingerea unui scop. ~ ambulant om extrem de slăbit și cu aspect bolnăvicios. /<fr. cadavre, lat. cadaver
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink