CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă în haremurile turcești din trecut; p. ext. soție (a unui turc). – Din tc. kadin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă din haremurile turcești din trecut; p. ext. soție (a unui turc). – Tc. kadin.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CADÂNĂ s. odaliscă. (~ într-un harem.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CADÂNĂ s. v. turcoaică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cadână s. f., g.-d. art. cadânei; pl. cadâne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CADÂNĂ ~e f. înv. 1) Femeie din haremurile turcești; odaliscă. 2) Soție de turc; odaliscă. /<turc. kadin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cadînă (cadấne), s. f. – Femeie care face parte dintr-un harem. – Mr. cadînă. Tc. kadin (Șeineanu, II, 70; Meyer 164; Lokotsch 989); cf. alb. kadënë, bg. kadŭna, sb. kaduna. – Der. cadînime, s. f. (harem, adunare de turcoaice); cadînească, s. f. (dans tipic).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cadînă f., pl. e (turc. kadyn). Nevastă de musulman. V. balabustă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink