CAGÚLĂ, cagule, s. f. 1. Mantie cu glugă purtată de călugări; tip de glugă care acoperă tot capul (cu deschizături în dreptul ochilor). 2. Parte de cauciuc a unei măști de gaze. – Din fr. cagoule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAGÚLĂ s.f. 1. Mantie cu glugă purtată de călugări. ♦ Tip de glugă (cu deschizături pentru ochi). 2. Parte a unei măști de gaze alcătuită din foaia de cauciuc care acoperă capul, trecând peste urechi. [< fr. cagoule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAGULĂ s. f. 1. mantie cu glugă purtată de călugări. ◊ glugă (cu deschizături pentru ochi). 2. parte a unei măști de gaze, din cauciuc, ce acoperă capul, trecând peste urechi. (< fr. cagoule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cagúlă s. f., g.-d. art. cagúlei; pl. cagúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CAGÚLĂ ~e f. 1) Partea din cauciuc a unei măști de gaze. 2) Mantie cu glugă purtată de călugări. 3) Glugă închisă, cu orificii în dreptul ochilor. /<fr. cagoule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink