CAINOZÓIC, -Ă, cainozoici, -ce, s. n. adj. (Geol.) Neozoic. (1). 2. Adj. Care se referă la cainozoic (1), care aparține cainozoicului. [Pr.: ca-i-no-zo-ic] – Din fr. caenozoïque, engl. cainozoic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CAINOZÓIC n. Eră geologică, care cuprinde timpul de la sfârșitul mezozoicului până în zilele noastre; neozoic. [Sil. ca-i-] /<fr. caenozoïque, engl. cainozoic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CAINOZÓIC s.n. Neozoic. [Pron. ca-i-no-zo-ic, var. cenozoic s.n. / cf. caenozoïque, engl. cainozoic, rus. kainozoiskii < gr. kainos – nou, zoe – viață].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CAINOZÓIC, -Ă adj., s. n. cenozoic. (< engl. cainozoic)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CAINOZÓIC s. n. Perioadă geologică formată din erele terțiară și cuaternară. [Pr.: ca-i-no-zo-ic] – După fr. caenozoïque.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CAINOZÓIC adj., s. v. neozoic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cainozóic adj. m. (sil. cai-, -zo-ic), pl. cainozóici; f. sg. cainozóică, pl. cainozóice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cainozóic s. n. (sil. cai-, -zo-ic)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink