CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, întrebuințat ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor din agricultură. [Var.: calacán, călacán s. n.] – Din ngr. kalakánthi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALAICÁN n. pop. Substanță cristalină de culoare verde-deschisă, având diferite întrebuințări (în combaterea dăunătorilor în agricultură, ca materie colorantă etc.); sulfat de fier. [Sil. -lai-] /<ngr. kalakánthi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALAICÁN s. n. Sulfat feros, de culoare verde când este cristalizat, întrebuințat ca dezinfectant și colorant. [Pr.: -lai-. – Var.: calacán, călacán s. n.] – Ngr. kalaháni.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALAICÁN s. v. sulfat feros.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calaicán s. m. – Sulfat de fier. – Var. calacan, călăcan. Ngr. ϰαλαχάνι (DAR), cf. sb. kalakan. – Der. calaicănit, adj. (vopsit în verde).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
calaicán s. n. (sil. -lai-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calaĭcán, V. calacan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
calacán n. (ngr. kalaháni, d. vgr. hálkanthon; sîrb. kalakan. Mold. Sulfat de fer [!], verziŭ la coloare [!]. – În Munt. calaĭcan.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink