CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens. – Din fr. calembour.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALAMBÚR s.n. Joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea ca formă a unor cuvinte deosebite ca sens; parahreză. [Pl. -ruri. / < fr. calembour, cf. Kalemberg – ambasador german la Paris care stâlcea cuvintele franțuzești].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALAMBÚR s. n. 1. joc de cuvinte întemeiat pe echivoc sau pe asemănarea formală a unor termeni deosebiți ca sens; parahreză. 2. problemă enigmistică bazată pe echivoc. (< fr. calembour)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CALAMBÚR, calambururi, s. n. Joc de cuvinte bazat pe un echivoc, pe deosebirea de sens a unor cuvinte asemănătoare ca formă. – Fr. calembour.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
calambúr (calambúruri), s. n. – Joc de cuvinte. Fr. calembour. – Der. calamburgiu, s. m. (amator de jocuri de cuvinte).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
calambúr s. n., pl. calambúruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calambúr n., pl. urĭ (fr. calembour). Joc de cuvinte fundat pe un echivoc, o asemănare de cuvinte, precum: Nu mînca așa de repede, c´aĭ să te´necĭ. – Imposibil! Știŭ să´nnot!
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CALAMBÚR ~uri n. Joc de cuvinte bazat pe asemănarea sonoră a unor cuvinte cu sens diferit. /<fr. calembour
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink