Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: calamita (verb tranzitiv) , calamitat (adjectiv)   
CALAMITÁT, -Ă, calamitați, -te, adj. Care a suferit o calamitate. – Din calamitate (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALAMITÁT, -Ă adj. (Liv.) Care a suferit de pe urma unei calamități naturale. [< calamita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALAMITÁT, -Ă adj. care a suferit de pe urma unei calamități naturale. (< fr. calamité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CALAMITÁT adj. v. sinistrat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calamitát adj. m., pl. calamitáți; f. sg. calamitátă, pl. calamitáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CALAMITÁT ~tă (~ți, ~te) Care a suferit de pe urma unei calamități. /Din calamitate
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALAMITÁ vb. I. tr. (Liv.; despre calamități naturale) A distruge. [< calamitate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
calamitá (a ~) vb., ind. prez. 3 calamiteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
CALAMITÁ vb. v. sinistra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calamitá vb., ind. prez. 3 sg. calamiteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)