CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din scr. kaloper.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Sb. kaloper.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALAPĂR s. v. calomfir, slăbănog.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calapăr s. m., pl. calapări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calapắr, V. calonfir.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CALAPẮR m. reg. Plantă erbacee perenă, aromatică, având tulpină catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ; calomfir. /<sb. kaloper
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
calonfír m. (ngr. karvofýlli, kalófillon [vgr. karvóphyllon], de unde și sîrb. kalóper, bg. kalófer, rut. kanúpir, kalúpir, rus. kalúfer, kanúper, turc. karanfil. V. caranfil și garoafă. Cp. cu trandafir). Sud. O plantă aromatică din familia compuselor, cu florĭ galbene (tanacétum balsamita saŭ b. vulgaris). – În Trans. Mold. calapăr (din sîrb.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink