CALCAVÚRĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț) Bătaie; palmă; p. ext. dojană. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALCAVÚRĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț) Bătaie; palmă; p. ext. dojană.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALCAVÚRĂ s. v. palmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calcavúră (calcavúri), s. f. – 1. Curea cu care cizmarii fixează pantofii cînd îi repară. – 2. Bătaie. Tc. kalk vur (Iogu, GS, VI, 386).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
calcavúră s. f., g.-d. art. calcavúrii; pl. calcavúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calcavúră f. pl. ĭ (probabil turc. Cp. cu paceavură, tavatură). Cureaŭa cu care cizmaru ține strînsă pe genuchĭ [!] încălțămintea la care lucrează. Fig. Fam. Trînteala (bătaĭe) orĭ mustrare aspră: ĭ-a tras o calcavură.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink