Dex calculator

CALCULATÓR, -OÁRE, calculatori, -oare, subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea operațiilor; carte, broșură care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. (Și în sintagma calculator electronic) Ordinator, computer. ◊ Calculator de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impr.) minicalculator. 3. S. m. și f. Persoană specializată în calcule, mai ales economice. – Din fr. calculateur, lat. calculator.

CALCULATÓR s.n. 1. Broșură care cuprinde anumite tabele de calcul. 2. Mașină de calculat. ◊ Calculator (electronic) = ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice și electronice destinat prelucrării informației; computer, ordinator. [Cf. fr. calculateur].

CALCULATÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în calcule. [Cf. fr. calculateur].

CALCULATÓR I. s. n. 1. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broșură cuprinzând asemenea tabele. 2. instalație, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice și logice. ♦ ~ (electronic) = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operații aritmetice după un program prestabilit; computer. II. s. m. f. specialist în calcule. (< fr. calculateur, lat. calculator)

CALCULATÓR¹, calculatoare, s. n. 1. Broșură care cuprinde anumite tabele de calcule. 2. Mașină cu ajutorul căreia se fac calcule matematice. – După fr. calculateur.

CALCULATÓR², -OÁRE, calculatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în calculul prețurilor produselor, al categoriilor de salarizare etc. – Fr. calculateur (lat. lit. calculator).

CALCULATÓR s. (TEHN.) 1. mașină de calcul. 2. calculator electronic v. computer.

calculatór (persoană) s. m., pl. calculatóri

calculatór (tabel, aparat) s. n., pl. calculatoáre

calculatór, -oáre s. Care calculează.

CALCULATÓR¹ ~óare (~óri, ~óare) m. și f. Persoană specializată în calcule (mai ales economice). /<lat. calculator, fr. calculateur

CALCULATÓR² ~oáre n. 1) Mașină sau instalație cu care se efectuează automat operații matematice și logice; computer; ordinator. 2) Tabel cuprinzând rezultatele unor calcule și folosit în operațiile matematice. 3) Broșură înzestrată cu un astfel de tabel. /<lat. calculator, fr. calculateur

calculatoáre s. f., g.-d. art. calculatoárei; pl. calculatoáre

CALCULATOR (‹ fr., lat.) subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea muncii de calcul; carte, broșură care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. Ansamblu de sisteme mecanice, electromagnetice și electronice care prelucrează datele introduse într-o formă prestabilită și furnizează rezultate fie într-o formă accesibilă utilizatorului, fie ca semnale destinate acționării unor echipamente.C. analogic = c. fără memorie care operează date sub formă de cantități fizice continuu variabile, cum ar presiunea, temperatura etc. C. numeric = c. cu memorie ce prelucrează informația sub formă cuantificată și rezolvă problemele în conformitate cu anumiți logaritmi; c. cifric, c. digital sau c. electronic. *C. hibrid = ansamblu format din dintr-un c. analogic și un c. numeric, interconectate printr-o interfață. Primele dispozitive mecanice de calcul au fost inventate în sec. 17 de J. Napier, B. Pascal și G. Leibniz. În sec. 19, Ch. Babbage a imaginat prima mașină de calcul la care datele de lucru și operațiile de executat erau memorate înainte de începerea calculului, viteza de lucru devenind independentă de manevrele operatorului. Din 1945, a început realizarea c. din prima generație, cu tuburi electronice și memorie pe tambur magnetic, primul c. fiind ENIAC (S.U.A.). În perioada 1976-1977, au apărut c. generația a patra, construite pe baza componentelor microelectronice, cu integrare pe scară foarte largă. În România, a fost construit (1957) primul c. CIFA-1, la Institutul de Fizică Atomică. V. și microcalculator, minicalculator, microprocesor. 3. S. m. și f. Persoană specializată în calcule (mai ales economice).