CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Tc. kalemcı.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
calemgíu s. m., art. calemgíul; pl. calemgíi, art. calemgíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calemgíŭ m. (turc. kalemği). Vechĭ. Scriitor, copist, logofăt (la calemu Divanuluĭ). V. divictar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink