Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: calif (substantiv masculin) , calîf , călîf   
CALÍF, califi, s. m. Titlu purtat, după moartea lui Mahomed, de șefii musulmanilor care dețineau puterea politică și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Din fr. calife.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALÍF s.m. Titlu purtat de suveranii musulmani, succesori ai lui Mahomed. [Cf. fr. calife, it. califfo < ar. khalifa – vicar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALÍF s. m. titlu purtat de șeful religios și politic la musulmanii sunniți. (< fr. calife)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CALÍF, califi, s. m. Titlu luat după moartea lui Mahomed de șefii musulmanilor care dețineau atât puterea politică cât și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Fr. calife.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
calíf s. m., pl. calífi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calíf m. (fr. calif, d. ar. halife, succesor [al luĭ Mohamet]; turc. halif. V. calfă). Titlu primilor suveranĭ mohametanĭ. – Româniĭ, avînd sunetu h, ar trebui să zică halif.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CALÍF ~i m. (la unele popoare musulmane) Conducător politic și religios al statului, considerat drept succesor al lui Mahomed. /<fr. calife
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
calîf, V. cîlîf.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
călî́f, V. cîlîf.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
cîlî́f, călî́f și calî́f n., pl. urĭ (turc. kylyf, teacă, toc, d. ar. ghilaf; bg. kalyf). Vechĭ. Toc, cutie de păstrat un obiect.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)