CALIFÓRNIU s. n. Element chimic radioactiv obținut pe cale sintetică. – Din engl., fr. californium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALIFÓRNIU n. Element chimic radioactiv, transuranic, obținut pe cale artificială. /<engl., fr. californium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CALIFÓRNIU s.n. Element transuranic artificial, metalic și radioactiv, din grupa actinidelor. [Pron. -niu. / < fr. californium, cf. California, unde a fost descoperit în 1950].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CALIFÓRNIU s. n. element transuranic radioactiv, metalic, din grupa actinidelor, obținut artificial. (< engl., fr. californium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
califórniu s. n. [-niu pron. -niu], art. califórniul; simb. Cf
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CALIFORNIU (‹ fr. {i}; engl. [University of] California) s. n. Element chimic (Cf.; nr. at. 98, m. at. 251) radioactiv transuranic; a fost obținut pe cale artificială în 1950 de G. Th. Seaborg și colaboratorii săi, prin bombardarea curiului-242 cu particule α. Este folosit ca sursă internă de neutroni, în analize de activare sau pentru pornirea reactoarelor nucleare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink