CALMÚC, -Ă, calmuci, -ce s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce. 2. Adj. Care aparține Regiunii Calmuce și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei; calmucesc.3. S. f. Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci. – Din rus. kalmyk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CALMÚC, -Ă, calmuci, -ce adj., ș. m. și f. 1. Adj. Care aparține Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. – Rus kalmyk.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CALMÚC adj. (rar) calmucesc. (Populație ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
calmúc s. m., adj. m., pl. calmúci; f. sg. calmúcă, g.-d. art. calmúcei; pl. calmúce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
calmúc, -ă adj. (d. Calmucĭ, un fel de Mongolĭ). Mold. Foarte mîncăcĭos, vorace. V. tătar.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink